Albumul Bucovina este aproape de ieșirea în scenă. Dacă citești asta după lansarea oficială, află că nu este un privilegiu sa auzi la prima mână un astfel de material, ci mai degrabă o “corvoadă” placută, care te poate face dependent de replay.
Am auzit “Suntem Aici” cu mult înainte ca el să fie procesat pentru industrie. Este cel de-al 6-lea proiect de studio al ieșenilor și dacă e să ne luăm după contextul în care a fost lucrat este și cel mai așteptat.
Producția a fost făcută în mare parte anul ăsta, chiar dacă lansarea era gândită pentru iarna lui 2020. “Suntem Aici” a stat astfel blocat aproape trei ani între două lumi separate de lockdown și pandemie. În timpul ăsta, fanii nu au rămas fără semnale de la trupă. Au fost lansate live single-urile “Stahl Kennt Keinen Rost” (2019), “Tăriile Văzduhului” (2020) și “Vara Toamnei” (2022).
“Suntem Aici” este, așadar, un material de parcurs, un proiect muzical de cursă lungă, care nu doar că aduce o evoluție în linia de adresare a trupei, ci deschide și căi noi către un public care, chiar dacă află abia acum despre cum stau lucrurile în Folc, Hevi, Blec, sigur va fi convins să rămână în contingentele bucovinene.
Folc, Hevi, Blec. Eticheta identitară a metaliștilor ieșeni, imprimată de atâtea ori și pe tricourile trupei, a devenit acum, textual, o definiție cântată. Este o piesă veselă, speeduită strașnic pe tobe și chitare de cărările povestite în versuri de Crivăț. Piesa sună ca o declarație de camaraderie pe care băieții le-o fac celor care au simțit măcar o dată la fel efectul… muzicii lor.
Pe “Valea Regilor”, nu știu de ce, dar începutul m-a dus cu gândul la Ozzy și Black Sabbath. Piesa ilustrează cum nu se poate mai bine și artwork-ul albumului, realizat de Gogo Melone, iar instrumentalul bate în cam trei registre drumurile dintre rădăcinile plantate în blackul melodic de școala începuturilor nouăzeciste, ale folk metalului – și perioada glorioasă hard rock. Asta este, de altfel, o combinație stabilă pe care o întâlnești pe mai multe albume Bucovina, nu doar ca insule de exprimare. O potrivire perfectă intre accentele heavy optzeciste și metalul melancolic, nordic, de dată recentă. Mi-au trecut în viteză, pe la ureche, chitarele fracționate în palm mute și shreduri de Luparu, combinate cu rafalele trase prin tobe de Mișu.
Cea mai old-school piesă de pe album păstrează citadela de sunet ridicată cu premiera “Tăriilor Văzduhului” – și adaugă detalii noi pentru alte două compoziții – “Rătăcitorul” și “Insomnii”.
Chiar dacă, personal, îmi plac mai mult zbuciumul și “deranjul” fonic de pe partiturile mai dure Bucovina, precum “Năpraznică goană”, “Șoim în văzduh” sau “Mestecăniș”, pe “Suntem Aici” am avut câteva motive bune de audiție multiplă.
“Vara Toamnei”, de pildă, care pleacă în forța riffului încă din primele câteva secunde și te ține așa, cu pedala tobei apăsată, până dincolo de solo. Piesa este o odă adusă naturii pusă mereu în fața ciclicității ireversibile la granița dintre anotimpuri, precum ființa umană. Conceptul ciclicității se păstrează aici și în aranjamentul textului, prima strofă primind rol de epilog.
Compoziția are cumva un perete comun cu minunata “Stahl Kennt Keinen Rost”. Și aceasta ridicată în accente similare de voce, bass și chitară solo, dar cu un mesaj diferit. Lansată în iarna lui 2019, “Stahl Kennt Keinen Rost” a adus în premieră colaborarea românilor cu Robse Dahn, solistul trupei germane Equilibrium. Piesa este o metaforă spusă în cheia nemuririi și a dăinuirii sufletului prin personificarea metalulului pur, oțelul, într-un alt destin. Sunt suprapuse elementele ritmate, cu fraze melodice și secțiuni rapide, accentuate în growl pentru dramatizarea mesajului.
“Oțelul nu cunoaște rugina, căci oțelul este sufletul meu” (traducere aproximativă :))
Din punctul meu de vedere, “Rătăcitorul” este, sub eticheta “Suntem Aici”, cea mai nostalgică parte a albumului. O partitură ca un testament format cu zisele celui rămas în urmă, să-și ardă rostul printre ruinele propriului destin.
“Suntem Aici” nu dă doar nume noului proiect, ci și o forță aparte prin mesaj. Deloc întâmplător, piesa-stindard adună o participare în premieră pentru o creație de studio Bucovina. Andi Dumitrescu (Bucium), Costin Adam (Phoenix), membri ai corului Operei Naționale Române din Iași, dirijat de Manuel Giugula, totul trecut prin armoniile chitariștilor Alin Moise, Nicu Patoi și Horațiu Bodocan.
Dincolo de instrumentiști, regăsim în mesaj cam toate elementele din identitatea creației Bucovina. Mai cu seamă tema “trecerii” în lumea de dincolo de stele, ca o continuitate a “Șoimului în văzduh”.
“Suntem aici, nestrămutați, stâncă din stâncă, sânge din sânge.”
“Tăriile Văzduhului” este cel mai frumos elogiu adus prin muzică străvechilor vrăjitori din Carpați. Un blestem arhaic dus la rang de liric într-o structură vie, potrivită ca mesaj vrăjmașilor prezentului.
“Vrednic păzitor de munte, plai și nor/stăpân învățat al vântului turbat…/Vechi solomonar, învățat cu dar.”
“Insomnii” se așează și ea, perfect, în trilogia povestitorului de la care am primit nu doar “Rătăcitorul”, ci și “Noaptea Nimănui”. Un stăpân de gânduri căzute abrupt într-un prezent care îi refuză visul.
Instrumentalul Cu Mândrie Port Al Meu Nume pune în oglindă sunetului bassul lui Jorge cu ansamblul orchestrației bogate în chitară. Avem acolo câteva interludii demne de orice jazz și un solo în bass cântat la fel de susținut de instrumentistul brazilian. La fel cum și Năpraznică Goană, o reinterpretare proaspătă a piesei de pe primul Bucovina, Ceasul Aducerii Aminte, pune sunetele noi în sertare de clape și leagă natural trecerile de tobă și chitară cu un pian compus și interpretat fascinant de Manuel Giugula.
Trecând prin toate stările muzicale promise, albumul Bucovina este ca o fugă dantelată cu accente de folk metal modern. O combinație de armonii și trăiri potrivite în acord cu o creație care trebiue citită la silabă.
“Suntem Aici” merită un loc în biblioteca sunetelor rock actuale chiar și pentru simplul motiv că acolo Bucovina a închis câteva povești unicat. Un lucru vindecător care leagă vremi, anotimpuri și care continuă să nască lumi fantastice într-o enciclopedie de simboluri, imagini și armonii botezate viu – “Suntem Aici”.
