Ovidiu Anton: “Cântăm un rock adevărat, care se adresează unui public mai larg”

(Rock’N’Food) Salutare, Ovidiu! Mai este puțin și lansarea LIVE a Templului Tăcerii va trece către public. Spune-mi, cum s-a construit acest album?

(Ovidiu Anton) Salutare, Cristi, salut Rock And Food, două dintre plăcerile vieții mele! Templul Tăcerii s-a construit încet și sigur. A început din 2016, când am început să facem primele piese. Atunci s-au compus „Amintirea Ta”, „Linia Întâi”, „Suntem Brazi”. „Templul Tăcerii” a fost compus chiar puțin mai înainte, cu Călin Grigoriu, alături de care încercam un alt proiect și, apoi, piesa a fost adaptată pentru ANTON. Apoi, în 2017-2018, s-a cam parafat albumul cu „Victoria” și „Povestea Stejarului”, dar nu le-am cântat de la început. „Jurăminte” a fost tot atunci compusă, dar în altă formă și a fost complet reeditată pentru că, la început, nu era chiar în stil. Am modificat-o ca să ajungă la rețeta de sound design a trupei.

(Rock’N’Food) „30 de ani”, o altă piesă de pe album, a fost o inspirație sau o necesitate?

(Ovidiu Anton)A fost impusă de suflet și de moralitate. Când se apropia comemorarea Revoluției, la trei decenii de atunci, în momentele astea rotunde, suntem educați să gândim. Şi este bine că suntem așa, pentru că ne mai activează spiritul. Așadar, este important ca, în astfel de momente, să apeși mai mult cu degetul pe rană, ca să mai curgă niște răspunsuri. Măcar să ne mai trezească puțin.

(Rock’N’Food) Pentru viitor, care ar fi ritmul de lucru al trupei Anton, la ce să se aștepte fanii?

(Ovidiu Anton) Ritmul de lucru este fluid și dinamic. Piesele au fost compuse când am avut nevoie de ele. Ritm am avut, dar s-a produs o reconfigurare în trupă, a fost reconsiderat sound-ul, a venit și pandemia… Doar chestia asta ne-a făcut să ne retragem puțin, pentru că, altfel, fără doar și poate, în 2019 albumul era cam gata. 

(Rock’N’Food) Pandemia v-a ajutat sau v-a pus o nouă opreliște în munca de studio?

(Ovidiu Anton) Albumul era gata, mai aveam de lucrat la două single-uri. Aveam în plan să lansăm în cascadă câteva premiere și apoi albumul. Și… am ieșit cu „Mai mult decât ieri” pe piață, am anunțat și lansarea albumului și… a venit lockdown-ul. Nu am mai lansat nimic. Deși nu a fost o muncă lentă, lansarea albumului a fost efectiv stopată de criza sanitară. Și, cum ți-am spus și în cartea pe care ai scris-o, pur și simplu nu am vrut să lansăm materialul în perioade din astea în care ori trebuia să lansăm pe internet, ori în condiții foarte restrânse. Și nu doar asta, dar vorbind despre foamea publicului în asemenea perioade, sunt convins că ar fi fost consumat foarte vorace și rapid. Și nu era un lucru bun pentru noi, pentru că rockul are nevoie de un timp mai lung de asimilare în piața muzicală românească, iar pe noi ne interesa statornicia, nu boom-ul momentului.

(Rock’N’Food) Pentru că ai amintit de piața românească de rock, există un risc în momentul de față să mai cânți heavy-metal, într-o lume nouă, în care publicul tânăr abordează alte genuri?

(Ovidiu Anton) Nu este un risc. Noi vorbim despre un stil de muzică clasicizat, în care s-a exprimat cam totul și care a rămas peste ani un stil care are locul lui. Și aceste stiluri nu vor îmbătrâni niciodată. Asta și prin prisma oamenilor care cântă. Adică realitatea și timpul în care cântăm noi astăzi fac rockul să fie actual, pentru că este un stil clasic. De aia eu nici nu mai stau să spun heavy metal, hard and heavy, ș.a.m.d. Eu îi spun simplu, rock. Când spui rock, te detașezi de valuri, de momente, de influențe trecătoare. Rockul este un stil clasic, cântat azi, ceea ce îl face să reziste în continuare și de asta nu s-a oprit niciodată. Mie nu îmi este frică să îl cânt, pentru că la concerte vin mereu copii, tineri, ceea ce înseamnă că este o muzică pentru toate vârstele, care mișcă în continuare generații.