După lansarea unor single-uri în cascadă, iată că a venit și vremea întregului pentru Manic Sinners. King Of The Badlands, albumul de debut, a fost prezentat fanilor rock. Așa că… e loc acum și de o primă impresie.
Am ascultat Manic Sinners la pas, fiecare piesă lansată fiind parte a unui montaj de anduranță care s-a compus destul de repede și de plăcut pentru mine. Îmi păstrez părerea inițială și anume că produsul are o curățenie a interpretării și o energie pozitivă care îți sunt livrate spre auz, încă din start, unitar, o poezie de heavy metal pur. Se simte că a fost dată o atenție specială masterizării. King Of The Badlands este scos de Frotiers Music din Italia. Așadar, privind întregul material, nu este deloc surprinzătoare maturitatea exprimării, de la titlurile de pe copertă, prin sunet și până la ultima silabă. Dacă ar fi supus unei prime impresii audio pe la urechi străine de Manic Sinners, King Of The Badlands ar fi mai greu de explicat pe bucăți. Nu știu cât din el este un proiect de viitor, cât este pasiune de moment și cât este rezultatul unui jam, însă cert este că trupa rămâne una “la debut” doar în titlu, nu și în exprimare. Manic Sinners este un concept construit în jurul unor muzicieni cu o experiență scenică îndelungată – Toni Dijmărescu, Adrian Igrișan și Ovidiu Anton sau… nu neapărat în ordinea asta. Așadar, întregul vorbește cel mai bine despre mesajul lor.
Nu este un album de voce, chiar dacă se remarcă încă din frontul instrumental timbrul puternic și cultivat pentru rock al lui Ovidiu Anton. Un solist în stare să urce notele hard în cel mai înalt registru. Ovidiu ne-a obișnuit de-a lungul vremii cu faptul că poate combina perfect stilul melodic metal cu gâjâiala electrică, perfectă pentru hard rock. O voce matură și plină de energie care știe să fabrice fiecare linie Manic Sinners fix așa cum trebuie să îi fie mesajul. Dacă o să ai impresia unor influențe Whitesnake, sau mai bine zis Coverdale, ori mai heavy, Eric Adams, asta nu ar trebui să mire deloc, ba chiar să bucure. Amprenta lui Ovidiu se simte atât în compoziție cât și în interpretare.
În spatele bețelor Manic Sinners nu stă un toboșar de meserie, ci tot un lider de voce sau… de chitară. Aici e și bass și uneori clape. Însă acum, Adrian Igrișan, muzician complet, a întors cu folos armele din fața microfonului în spatele cinelelor și rezultatul este surprinzător. Ritmică nervoasă, dublată electrizant de câte o pedală clasică de heavy, apăsată uneori cât să îți bubuie pieptul. Baciu pare că se simte perfect și în postura asta, iar pe King Of The Badlands dă de multe ori impresia că ar încerca în materie de tobe cam tot ce i-a stat pe limbă atunci când se afla în fața microfonului doar cu chitara în mână. Tobele lui produc o atmosferă bună în identitatea ritmică Manic Sinners și dau semnalul potrivit, așteptat, de acolo din spate, de la cineva care știe bine cum să dea tonul. Adrian Igrișan la tobe este și unul dintre motivele pentru care îmi doresc să văd proiectul asta și live, pe scenă, cândva.
Pentru cei care au avut ocazia să asculte proiectul Reșița Rocks, un veritabil pol metal autohton, provenit din rândurile unei mari familii de artiști cu rădăcini reșițene, sunetul chitării lui Toni Dijmarescu definește acel teritoriu. Muzicianul aduce valuri de riff-uri și shred-uri unice pe care le regăsim la același nivel de execuție și pe King Of The Badlands. Îți tremură timpanul la propriu urmărind solo-ul de pe Carousel sau interludiile cardio de pe Anastasia. Interpretările lui aduc o tehnică impecabilă, dublată neașteptat, uneori, de pasaje speed complexe. Toni Dijmărescu se individualizează încă o dată – și prin Manic Sinners, ca unul dintre cei mai talentați chitariști din rockul românesc al momentului.
Cu puternice influențe din atmosfera hard&heavy, de la final de secol al 20-lea, rock care a influențat generația din care fac parte și cei trei Manic Sinners, King Of The Badlands se remarcă printr-un mesaj unitar și creează permanent o stare care îți ține destul de bine simțurile treze. Avem și balade clasice, precum Ball And Chain și povești pentru băieții răi – Drifters Union. Albumul durează 55 de minute și 50 de secunde și este un clasic construit în 12 trepte. Pe lângă formatul fizic, sub formă de CD, rockerii oferă produsul lor spre ascultare pe mai toate platformele populare de streaming audio și pe youtube, acolo unde găsiți și videoclipul pentru Drifters Union.
Enjoy THE ROCK!
Rock’N’Food©2022