Am ascultat cea mai nouă compoziție OM – Crimson Dreams.
Am închis. Am dormit. Nu știu ce am visat, dar astăzi am repetat audiția până am dat-o în buclă.
Băi, e foarte mișto muzica pe care o lasă oamenii ăștia pe note. Maturitate, sound perfect – cadrat la fix cu doom-ul de afară și poate cel mai important, la naiba…sunt români și fac treaba asta atât de bine încât nu mai știi încotro să o iei cu gândul sau cu visarea.
Bravo lor!
Nu mai enumăr aici “vinovații”, dați direct click pe video-ul din descriere și îi vedeți la treabă.
Acum hai să trecem puțin și prin simbolistica piesei.
Parafrazând titluri literare celebre, cu lumi tenebroase și capcane întinse către dincolo, Crimson Dreams al celor de la Olympus este o metaforă potrivită perfect cu prezentul. O călătorie care vorbește deschis despre simțurile duse către un infinit la care poate nu o să ajungi niciodată, dar spre care ești aproape obligat să aspiri.
Paradox sau nu, visele extraterestrilor de la Olympus Mons sunt spuse atat de pământean încât îți este greu să te desprinzi de play în timp ce pendulezi pe armonii printre tot felul de lumi.
Nici clipul nu rateaza șansa de a fi “citit” cadru cu cadru. Povestea “este plutită” peste o posibilă…Pragă și dansată aievea de o EA pe care nu o să îndrăznești niciodată să o ții de mână, pentru că asta te-ar trezi brusc la realitate. Una pe care sigur nu o dorești. Incercati si voi, eu nu am vrut…
Rock N’Food
2020
2020