Probabil că niciodată sala Luceafărul nu s-a “cutremurat” mai cu folos pe muzică, așa cum a făcut-o vinerea asta (n.06.03.2020) la unplugged-ul Trooper.
Sub presiunea rock-ului, chiar și acustic sau mai ales, scena a căpătat o altă dimensiune. Acolo, pe scândură, unplugged, artiștii se prezintă rupți de orice regii care să le cosmetizeze cursul adresării către public.
Nu am văzut în rockul românesc prea multe proiecte acustice și asta poate și din cauză că, puțini mai îndrăznesc “să pună mingea jos” și să vină “pe teren” doar cu talentul. Ca la început, să cânte publicului fix așa cum sunau piesele din născare, înainte de studio, înainte de amplificare, mix ori procesare de vreun fel, doar pe instrument rece și voce.
Muzicienii știu că publicul miroase bine intenția lor iar acusticele pot aduce din punctul ăsta de vedere și riscuri.
Unul dintre ele ar ține de fidelizarea soundului în mintea fanilor. Ei au nevoie ca sunetul “sa fie ăla”, să vină pe linia știută de pe album, din concertele cu prize sau din clipuri. Nu altul, nu mai sărac în efecte, armonii, nu rearanjat. Sunt mulți cei care nu înțeleg unpluggedul și strâmbă din nas atunci când sunetul diferă, “…nu este la fel de plin”.
TROOPER sunt printre primii români care au scos instrumentele din priză și au venit cu ele așa pe scenă. Primul acustic al băieților a fost în 2004. De atunci au mai avut încă vreo 5. Nu mai zic aici de cele mixte sau de jamuri. Trooper și-a crescut practic publicul și cu variantele unplugged ale pieselor lor. Chiar și Două Roți a avut parte de o lansare pe reci.
Revenind la public, spun că am avut surpriza plăcută să văd la CinemaPro și cealaltă armada de fani ai TROOPER. Cei care nu par să vină în mod constant și la concertele electrice.
Show-ul unplugged a fost practic momentul lor și nu au fost nici mai “cuminți” și nici mai puțin știutori într-ale playlist-ului, față de “talibanii metal”, ci dimpotrivă. Pentru că, dacă până acum nu ai pus mâna și pe trecutul muzical al trupei, nu ai de unde să știi “Cântecul Lebedei”, “Dorința” sau “Pentru tot ce-a fost”, piese care nu mai sunt de mult în list’ul de show.
“Nu mai contează” – cântarea a început și a strâns la un loc, de la primele acorduri, sute de palme bătute frenetic, la unison, pe refren. Într-o formulă care l-a inclus și pe tânărul Andrei Gheorghe la ritmică, Trooper a continuat cu “Poate că timpul”.
Coiotu a vorbit mai tot timpul cu publicul. Într-o formă de zile mari, solistul a fost practic mediatorul emoțiilor dintre scena și oameni. Interactivitatea asta a dus și la câteva momente amuzante, glume, amintiri și surprize.
Două Roți, piesa atât de așteptată și iubită de public, a fost cântată în mod tradițional alături de Cristian Hrubaru. La Trec Anii sala a explodat pe un refren luminat cu telefoanele. În premieră pentru un astfel de concert, Trooper au ales Tari ca Munții și Strigăt să se producă LIVE și în varianta acustică.
Hipnoza rock. Balauru a rescris în stil personal cam tot ceea ce credeam că știm în materie de riff-uri și solo-uri Trooper, John a primit o “vizită” la tobe, când o mică fană, sărbătorita zilei a rezonat cu întreaga sala. Se cântă La Mulți Ani. Oscar, a “redocumentat” în cheie comică amintirile de turneu ale Coiotului, spre amuzamentul sălii, iar Cristi a continuat să urce publicul pe voci cu propriile armonii. Un val de sunet pe care nu îl vrei trecut.
Timpul se redimensioneză rock și urmează Amintiri iar o dată cu Maturizare întreaga sala se ridică în picioare.
Savurată până la ultimul vers, povestea scrisă de Tudor Gheorghe aproape că semnează finalul show-ului. Nimeni nu vrea încă să plece și ca bonus sunt “spuse” la bis Nopți și Destin. A fost cel mai lung playlist de acustic din istoria TROOPER, pentru că nimeni nu s-a dat dus cu ușurință din sala de cinema.
În 2020 TROOPER împlinește 25 de ani de activitate și pregătește o producție care să includă cam toate experiențele trăite până acum alături de fani – de la Strigăt încoace.
În final, ca să păstrez paralela cu sportul, vă spun că am plecat de la CinemaPro cu senzația certă că un concert electric seamănă mai degrabă cu exercițiile cardio, un veritabil accelerator de puls, în vreme ce unplugged-ul este terapia.
Alternate corect sau aduse împreună în fața fanilor, ele pot produce succesul oricărui show.
Aici așa a fost, astfel încât bine ar fi să mai auzim de acustice și prin alte părți ale rockului nostru.
Fanii au ascultat:
1. Nu mai contează
2. Poate că timpul
3. Plaja amintirilor
4. Scrisoare de adio
5. Tari ca munții
6. Cântecul Lebedei
7. Dorință
8. Pașii ei
9. Călătoria
10. Strigăt
11. Sfinții nu mor niciodată
12. Două Roți
13. Trec anii
14. Vino cu mine
15. Pentru tot ce a fost
16. Liceu cimitir
17. Amintiri
18. Maturizare
(extra)
19. Nopți
20. Destin
Rock N’Food
2020
2020