Acum câteva zile am primit NOUĂ, cel mai recent album
Byron, care se așază al 7-lea în discografia trupei. Nu îmi place
să dau play în rând cu numerele de pe copertă, așa că am țopăit
puțin la întâmplare și am descoperit compozițiile astea ca pe 12
povești de viață.
Discul a fost anunțat cu ceva timp înaintea lansării de singleurile
CONSUMATORI DE VISE, ANIMA, CONTINUUM și,
evident, înainte de compoziția care dă titlul materialului și care
arată cel mai bine felul în care Dan Byron a construit portretele din
NOUĂ.
Am dat sunetul mai tare ca să cuprind niște vorbe la… FĂRĂ
CUVINTE, iar Thomas, care acum are 10 ani, dar și ceva concerte
la activ, a strigat imediat din camera alăturată: „Byron, nu-i așa?”.
„Daa, așa este!”, i-am răspuns. Semn bun că, de oriunde l-ai auzi,
sound-ul băieților rămâne la fel, perfect recognoscibil.
Și tot în privința mesajului, am fost fascinat de felul în care
Byron reușește să „fabrice” încontinuu povești cu o ușurință greu
de imaginat. Oricine se convinge foarte bine de asta dând play la
APĂ ȘI CER. Textele îți vorbesc, te implică, îți pun imaginația la
lucru. Ești și tu acolo, participi la aceeași emoție. Nu lipsesc nici
ancorele prezentului, lipite în text cu un sarcasm bine structurat.
Spre exemplu, ca să ne întoarcem la CONSUMATORI DE VISE,
există acolo, trasate cinefilmic, atât trecutul recent și prezentul
imprevizibil, cât și viitorul incert, cel despre care mulți se feresc
să mai vorbească. Toate fotogramele astea, declinate prin filtrul
unei Românii mascate de chin continuu și imprevizibil, sunt
acum definibile de muzica Byron.
Nici coperta albumului nu stă departe de pulsul mesajului
cântat și exprimă, prin simplitate, disperarea ferită de extraversiune.
Rock N’Food
2019